Revista de HR: Sa vorbim SSM (1)

Sa vorbim SSM (1)





Despre instruirea introductiv-generala

Instruirea introductiv-generala se face:

  • la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din legea 319/2006 si anume: persoanelor angajate cu contract individual de munca, elevilor, studentilor pe perioada efectuarii stagiului de practica, ucenicilor si altor participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice;
  • lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
  • lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
  • lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice unitatii, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul unitatii, in general.

Instruirea introductiv-generala se face de catre:

  • angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
  • lucratorul desemnat;
  • un lucrator al serviciului intern de prevenire si protective;
  • serviciul extern de prevenire si protective.
Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitatii si de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii, in general.

Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale, iar aceasta nu poate fi mai mica de 8 ore. Sunt exceptate de la aceasta regula:

  • persoanele participante la procesul de munca si aflate în unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării;
  • persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională;
  • persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Acestora a li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din cadrul iunitatii.
In cadrul instruirii introductiv-generale se vor prezenta, in principal, urmatoarele probleme:

  1. legislatia de securitate si sanatate in munca;
  2. consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;
  3. riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
  4. masuri la nivelul unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.

La finalul instruirii introductive-generale se vor verifica cunostintele pe baza de teste, iar rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.

Lucratorii noi angajati precum si cei pusi la dispozitia angajatorului printr-un agent de munca temporara nu vor putea fi admisi la lucru daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv-generala.