Durata timpului de munca

Definitie:
Timpul de munca reprezinta perioada de timp in care salariatul presteaza o munca aflandu-se la dispozitia angajatorului si indeplinindu-si sarcinile si atributiile sale conform contractului individual de munca si ale fisei postului, anexa la contractul de munca.

Ce trebuie sa stim:
1. De regula, durata normala a timpului de munca este de 8 ore/zi si 40 ore/saptamana pentru salariatii angajati cu norma intreaga. Numai pentru tinerii in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore/zi si 30 ore/saptamana.
2. Repartizarea timpului de munca este uniforma, timp de 8 ore/zi, 5 zile/saptamana cu doua zile de repaus. Dar, in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate repartizarea timpului de munca poate fi si inegala, cu respectarea duratei normale de 40 ore/saptamana. Acest lucru trebuie specificat in Regulamentul intern al societatii. 
3. Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 ore/saptamana incluzand si orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 ore/saptamana, cu conditia  ca media orelor de munca calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 ore/saptamana. In cazul unor anumite activitati stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia perioade de referinta mai mari de 4 luni dar sa nu depaseasca 6 luni. La stabilirea perioadelor de referinta nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si cazurile de suspendare a contractului individual de munca.
4. De asemenea, mai trebuie sa stim ca pentru anumite sectoare de activitate se poate stabili prin negocieri sau prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore. In cazul duratei zilnice de a timpului de lucru de 12 ore, aceasta va fi urmata obligatoriu de o perioada de repaus de 24 ore.
5. Angajatorul mai poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza. In acest caz, durata zilnica a timpului de munca va fi impartita in doua perioade:
- o perioada fixa in care salariatul se afla simultan la locul de munca;
- si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
6. Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de catre fiecare salariat si de a supunde controlului Inspectiei Muncii. Aceasta evidenta ori de cate ori ii este solicitata. Aceasta evidenta se tine pe foi colective de prezenta, denumite in mod uzual si pontaje. 

Munca suplimentara:
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca este considerata munca suplimentara
Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. De asemenea in perioadele de reducere a activitatii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.
In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posiblia, in luna urmatoare munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia, spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Acest spor se stabileste prin negociere si va fi stipulat in contractul colectiv de muca aplicabil, ori in Regulamentul Intern dupa caz, sau in contractul individual de munca.